Căldura apei și a solului inegal datorită faptului că acestea produc capacități de încălzire diferite. Capacitatea de încălzire este definită ca cantitatea de căldură, măsurată în calorii, necesară pentru a schimba temperatura unei substanțe cu una grad Celsius. Apa are o capacitate de încălzire mai mare decât terenul.
Soarele oferă un flux constant de energie sub formă de căldură în atmosfera exterioară. Această energie se numește constanta solară. Această energie este transmisă prin atmosfera exterioară în atmosfera Pământului, unde este împrăștiată, reflectată sau absorbită. Încălzirea solare este cea mai intensă în apropierea ecuatorului și cea mai puțin intensă la Polul Nord și Sud.
Pe măsură ce pământul și apa absorb această energie, masele de teren se încălzesc cu mult mai repede decât corpurile de apă. Ca urmare, terenul este mai fierbinte în timpul zilei și mai rece în timpul nopții decât corpurile de apă, cum ar fi oceanele.
Datorită faptului că oceanele sunt capabile să stocheze și să elibereze cantități mari de căldură lent, ele sunt responsabile în mare măsură de moderarea temperaturii Pământului. Acesta este motivul pentru care zonele de coastă au temperaturi destul de constante pe tot parcursul anului. Zonele interioare au temperaturi foarte diferite în timpul anotimpurilor datorită încălzirii rapide și răcirii maselor de teren din jur.
