Pentru că spunând "noroc" înainte de a se considera ghinionul o performanță teatrală, dansatorii spun "merde" unii altora înainte de a lua scenă. Dansatorii cred că această superstiție a început în Parisul din secolul al XIX-lea numeroase vagoane trase de cai au însemnat o casă completă. Dansatorii și-au avertizat unii pe alții să-și urmărească pasul pe stradă spunând "Merde", cuvântul francez pentru excrementele de cai.
Folosirea superstițioasă a dansatorilor de "merde" le diferențiază de ceilalți artiști. Actori și muzicieni își spun reciproc "să spargă un picior" înaintea unui spectacol. Pedeapsa pentru a spune "noroc" în interiorul unui teatru este să ieși afară, să se rotească de trei ori, să scuipă pe pământ și să blesteme. După acest ritual, infractorul trebuie să bată în ușa din spate și să solicite readmitetanța. În 1921, scriitorul irlandez Robert Wilson Lynd a scris un articol care sugerează că în cursele de cai și în teatru era foarte greu să-ți dorești un noroc.
