În funcție de epocă, cultură și context, focul poate să simbolizeze totul, de la divinitate, putere și dinamism până la distrugere, și incendiile de degradare ale iadului în sine. Este unul dintre elementele principale descrise în ambele Tradițiile occidentale și asiatice.
Faptul că focul poate reprezenta în mod simbolic atât calități pozitive, cât și distructive, se datorează naturii sale fizice, care poate oferi căldură și lumină, dar poate și să distrugă. Filosofiile creștine, ebraice și chineze consideră focul ca fiind asemănător cu divinitatea. Este, de asemenea, văzută ca o forță de purificare. De vreme ce ființele umane pot produce focul însuși, spre deosebire de alte elemente tradiționale precum apa și Pământul, a fost considerată o legătură între ființele umane și zei. În epoca modernă, Freud a văzut focul ca fiind legat de pasiunea sexuală și de libidoul.
