Apa pură este neutră, deoarece încărcările electrice totale ale atomilor și ionilor care o compun sunt egale și opuse, astfel încât se anulează reciproc. Apa care nu este pură, cum ar fi apa potabilă , pot conține alte elemente care îi pot afecta aciditatea.
Aciditatea unei substanțe este măsurată pe scala pH-ului. Produsele acide au un pH mai mic de 7, în timp ce materialele alcaline au un pH mai mare de 7. Apa pură, la temperatura camerei, are un pH aproape de 7, ceea ce înseamnă că este neutru.
O moleculă de apă constă dintr-un ion de hidrogen legat la un ion de hidroxid. Ionul de hidrogen este încărcat pozitiv, în timp ce hidroxidul are o încărcătură negativă. Aceasta conferă apei o sarcină electrică totală de zero.
Apa potabilă însă poate conține o serie de minerale diferite care au fost dizolvate în interiorul acesteia. Dacă apa conține cantități mari de ioni metalici dizolvați, inclusiv plumbul și fierul, acesta devine acid. Dacă apa este foarte acidă, poate fi periculos să bei.
Dacă apa potabilă conține elemente sau molecule care sunt alcaline, atunci nivelul pH-ului poate crește. Apa cu niveluri ridicate de pH se numește apă tare și are un gust considerabil diferit față de apa pură.
