Ploaia acide provoacă eroziunea prin reacția chimică cu anumite minerale din stâncă, determinând dizolvarea acesteia în apă și scăparea în alt mod a structurilor în care este legată. Aceasta este o problemă deosebită cu calcarul și roci derivate din acesta, cum ar fi marmura. Componenta de bază a calcarului este carbonatul de calciu, care este foarte vulnerabil la compușii acizi.
Ploaia acide este creată atunci când procesele industriale și alte procedee moderne eliberează compușii de sulf în atmosferă. Acestea reacționează cu apa, creând acid sulfuric, principalul constituent activ al ploii acide. Acest acid dizolvat este purtat cu ploaie pe calcar sau marmură, iar carbonatul de calciu din piatră reacționează cu acesta. Această reacție generează apă, dioxid de carbon, ioni de calciu și ioni de sulfat. Toate aceste produse sunt apoi îndepărtate cu apa pluvială care curge. Acest lucru erodează atât structurile naturale cât și cele provocate de om din calcar și epuizează solul compușilor de calciu importanți.
De asemenea, ploaia acidă dăunează mediului în alte moduri. Ploaia acide se acumulează în corpuri de apă, cum ar fi lacurile, făcându-le mai acide. Acest lucru poate face lacurile atât de acide încât nu mai susțin cele mai multe pești și alte tipuri de organisme. În plus, dizolvarea calciului și a altor compuși din sol poate elibera aluminiul toxic și alte ioni în mediu.
