Doctorii recomandă tratarea tulburărilor de atașament emoțional cu strategii cum ar fi crearea de medii de îngrijire, asigurarea unor medii consistente și stimulative pentru copii și abordarea nevoilor medicale, de siguranță și de locuințe necesare, notează Clinica Mayo. Copiii și familiile lor pot beneficia, de asemenea, de cursuri de consiliere, educație parentală și abilități de părinți.
Din 2015, medicii nu știu de ce unii copii expuși la medii negative se dezvoltă, în timp ce alții nu dezvoltă atașamente și nu există un tratament standard, potrivit Clinicii Mayo. Intervențiile timpurii care includ copii și părinți pot duce la îmbunătățiri, iar medicii își concentrează tratamentele asupra îmbunătățirii mediilor copiilor. Părinții ar trebui să zâmbească, să facă contact cu ochii și să-și hrănească bebelușii atunci când au nevoi, cum ar fi hrănirea sau schimbările de scutec. Copiii care locuiesc în instituții, își schimbă adesea îngrijitorii, au părinți neexperimentați sau nu primesc atenția de care au nevoie sunt expuși riscului de a dezvolta tulburări de atașament reactiv.
Părinții și îngrijitorii ar trebui să fie atenți la tratamentele pentru tulburarea de atașament care par a fi extreme sau neconvenționale, cum ar fi cele care folosesc forța sau constrângerea pentru a distruge barierele copiilor. Organizații precum Academia Americană de Psihiatrie a Copilului și Adolescentului, Asociația Americană de Psihiatrie și Societatea Americană Profesională privind Abuzul Copiilor au discutat împotriva acestor tratamente, explică Clinica Mayo. Părinții ar trebui să consulte specialiștii din domeniul medical atunci când copiii lor prezintă simptome care includ lipsa de confort sau nu atingerea atunci când sunt luate, deoarece simptomele tulburării de atașament reactiv sunt similare cu cele ale altor afecțiuni, cum ar fi tulburările din spectrul autismului.
