Meteorologii măsoară acoperirea cu nor în octuri, unități de măsură care împart cerul în opt. Citirile au o valoare de 0 octa, un cer limpede, până la 8 octa, un cer complet acoperit. Camere speciale speciale, care fotografiază imaginile cerului pe sfere de metal lustruite, realizează măsurătorile.
În plus față de măsurarea procentului de acoperire a norilor, meteorologii folosesc camere de tip "all-sky" pentru a identifica fronturile de furtună, pentru a detecta loviturile de fulger și pentru a vedea norii mammatus asociate activității tornadice. Meteorologul poate de asemenea să spună dacă acoperirea cloud produce zăpadă sau dacă o schimbare bruscă a tipului de nor indică modificări sezoniere.
Meteorologii folosesc, de asemenea, tavometre pentru a măsura înălțimea și grosimea capacului norului. Pune impulsuri laser în nor și analizează cantitatea de lumină reflectată în spate, cunoscută sub numele de spate-împrăștiere. Aceste fascicule se deplasează în sus la viteza luminii și măsoară altitudinea bazei norului și a vârfului. Uneori, acoperirea cu nor este compusă din mai multe nivele de nori.
Informațiile colectate de la camerele de tip "all-sky" și de la "parasolar" permit meteorologilor să previzioneze vremea mai precis. De exemplu, dacă nivelele de cumulonimbus, care sunt adesea în formă de nicovale, este posibilă o furtună cu grindină și vânt puternic. Nori de nori, care produc un acoperis subțire, aerisit, previzionează vreme bună. Dacă aceiași nori se îngroașă și se întunecă, este vorba de ploaie sau zăpadă.
