Zgomotul de fond, chiar și la niveluri scăzute, afectează negativ concentrația. Prea multă zgomot ridică, de asemenea, nivelurile de stres și tensiunea arterială, iar zgomotul constant agravează mai degrabă simptomele decât să ducă la obișnuință.
Învățarea emoțională, planificarea, raționamentul și voința sunt toate funcții ale cortexului prefrontal, o caracteristică importantă a lobului frontal al creierului. Nivelul constant de zgomot redus afectează organismul în același mod ca și alți factori de stres și declanșează eliberarea cortizolului hormonal. În condiții normale, cortizolul este vital pentru restabilirea stabilității în organism după o experiență traumatizantă, dar prea mult cortizol are un impact negativ asupra funcției cortexului prefrontal. Acest lucru înseamnă că zgomotul de fundal perturbator afectează capacitatea de a lua decizii, să gândească clar și să reglementeze comportamentul social. Cortexul prefrontal joacă, de asemenea, un rol în memoria pe termen scurt, ceea ce înseamnă că sunetul perturbator influențează învățarea și memoria. Stresul de la sunete poate, de asemenea, să scadă dopamina în cortexul prefrontal, care are impact asupra funcției creierului mai mare.
Cu toate acestea, este posibil ca nu toate zgomotul să fie în detrimentul concentrației și funcției creierului. Diferite studii găsesc legături între muzică, în special muzica clasică, și abilități îmbunătățite de raționament spațial-temporal. Uneori numit efectul Mozart, mai multe experimente sugerează că ascultarea muzicii clasice îmbunătățește funcția în regiunile creierului, care sunt cele mai utile în subiectele legate de matematică.
