Creșterea suprafeței unei substanțe implicate într-o reacție chimică expune mai mult material la reactant, accelerând astfel procesul de reacție. Acesta este motivul pentru care chimistii folosesc adesea pulbere, pilitura si alte forme care maximizeaza suprafata.
De exemplu, o reacție chimică care apare în natură este reacția fierului cu oxigenul, ceea ce duce la rugină. O bucată solidă de fier va ruina mai încet decât o grămadă de pilitură de fier. În mod similar, peroxidul de hidrogen se descompune în mod natural în apă lichidă și oxigen gazos. Acest proces de descompunere poate fi accelerat prin utilizarea de mangan ca catalizator. Manganul pulverizat are ca rezultat o descompunere mult mai rapidă decât o forță de mangan.Regula este că suprafața mărită are ca rezultat reacții chimice mai rapide, dar pot exista și excepții. Pentru aceasta, un exemplu este o reacție tipică a unui solid cu un gaz. Să presupunem că un chimist vrea să ardă magneziu. Oxigenul gazos este un factor necesar pentru orice reacție de ardere, dar dacă magneziul este sub forma unei pulberi foarte fine, moleculele de oxigen vor avea dificultăți de penetrare în interiorul grămei de magneziu, deoarece produsul oxid de magneziu formează o crustă peste magneziu și îl înmoaie. Chimistul realizează o reacție mai rapidă în acest scenariu dacă magneziul este o bandă lungă, subțire.
