Convecția funcționează prin transferul căldurii dintr-o substanță fierbinte într-o substanță fierbinte prin mișcarea uneia dintre substanțe. De exemplu, când vântul trece peste o substanță fierbinte, căldura din substanță se transferă către particule de aer, răcirea substanței fierbinți și încălzirea ușoară a aerului.
Convecția este eficientă deoarece fluxul continuu al substanței cooler permite continuarea transferului de căldură. Deoarece mișcarea este atât de importantă pentru convecție, luarea în considerare a curentului de convecție, care descrie modelele de mișcare a substanțelor, ajută la furnizarea unei descrieri detaliate a efectului.
Există două tipuri largi de convecție: convecție spontană și convecție forțată. Convecția spontană apare atunci când curenții de convecție apar în mod natural. De exemplu, vânturile care se deplasează de la temperaturi mai scăzute la zone mai calde răcorește în mod natural suprafețele pe care le trec. Curenții oceanici sunt o altă formă de convecție spontană; fluxul de apă din ocean duce la transferul de căldură pentru diferitele mase ale terenurilor și răcește apa care iese din gurile de căldură adânci ale oceanului.
Convecția forțată apare atunci când substanța de răcire este propulsată de-a lungul suprafeței substanței mai fierbinți sau invers. De exemplu, în timpul fabricării berii, multe fabrici de bere forțează cantități mari de apă rece prin țevi de cupru care intră în contact cu mustul care se fierbe; acest lucru duce la scăderea rapidă a temperaturii în must, ceea ce duce la accelerarea procesului de fabricare a berii.
