Un ciclon tropical apare când mările calde și calde oferă căldură și umiditate aerului de suprafață, determinând-o să crească în stratosferă. Pe măsură ce aerul se răcește, depozitează umiditatea și cade, creând un curent de convecție. Acest curent ciclic de aer începe să se rotească, absorbind mai multă energie și devenind o furtună puternică.
Atunci când aerul cald se ridică de pe suprafața oceanului, acesta creează o zonă de joasă presiune. Aerul exterior se deplasează pentru a corecta dezechilibrul de presiune, a crea vântul și a furniza energie sistemului de furtună. Aerul în creștere creează nori și precipitații, deoarece umiditatea se condensează la altitudini mai înalte, iar efectul coriolis al Pământului provoacă eventual acești nori și curenții de aer care îi determină să se rotească. Pe măsură ce mai multă căldură și umiditate curge în sus, mai multă energie se varsă în sistemul de furtună, iar viteza vântului crește odată cu creșterea fluxului de aer pentru a alimenta ciclonul. Când viteza vântului atinge 39 de mile pe oră, sistemul devine o furtună tropicală, iar dacă vânturile ating 74 de kilometri pe oră, devine un uragan.
Cicloanele tropicale se formează, în general, la o distanță de 300 de kilometri de ecuator. Acest lucru se datorează faptului că forța coriolis este mai puternică acolo, permițând furtunii să se rotească și să-și mențină forța. Fără curentul de convecție rotativ, furtuna nu poate construi o putere și să-și mențină integritatea.
