Delfinii dau vocii sau clicuri de înaltă frecvență folosind pasajele lor nazale și ascultă ecourile care reflectă alte suprafețe din apă, după cum remarcă Sea World. Ei folosesc acest ultrasunete pentru a ajuta navigarea în apă.
Vocalizările joacă un rol cheie în comunicarea cu delfinii. Ei pot folosi o mare varietate de sunete diferite pentru a comunica cu alți delfini, inclusiv fluiere, scânteiere și clicuri. Acestea tind să utilizeze sunete de joasă frecvență pentru a comunica între ele, deoarece aceste sunete se deplasează mai mult sub apă. Cu toate acestea, pot produce și sunete de frecvență foarte ridicată de 40-150 kHz. Acestea sunt utile în scopuri de navigare.
Sunetele de înaltă frecvență pot călători numai pe distanțe scurte sub apă. Atunci când delfinii declanșează aceste sunete, ei declanșează obiecte situate în apropiere. Când aceste sunete se învârt înapoi, creierul delfinilor procesează natura ecourilor și interpretează ce tipuri de obiecte sunt în zonă. Acest proces este cunoscut sub numele de ecolocație. Este util pentru vânătoare, detectarea prădătorilor din apropiere și navigarea în condiții cu vizibilitate limitată. Delfinii pot proiecta simultan două sunete de înaltă frecvență. Acest lucru contribuie probabil la îmbunătățirea acurateței semnalelor de ecolocație, conform unui articol din știința științifică din iunie 2011.
