O slăbire a mușchiului cardiac sau o cardiomiopatie este diagnosticată pe baza istoriei personale a pacientului, a istoricului familiei sale și a rezultatelor examenelor și testelor fizice, conform Institutului Național de Inimă, Plămâie și Sânge. Sunt utilizate teste, inclusiv ecocardiografie, teste de sânge și electrocardiograme.
Examinarea simptomelor fizice este primul pas pentru diagnosticarea cardiomiopatiei și un stetoscop este adesea folosit în această etapă timpurie pentru a identifica tipul de cardiomiopatie, explică Institutul Național Heart, Lung și Institutul de Sânge. O inimă slăbită poate prezenta simptome cum ar fi umflarea abdomenului, a gleznelor sau picioarelor. Locația, ritmul și intensitatea sunetelor sunt semne ale tipului de cardiomiopatie.
Un EKG este adesea folosit pentru a identifica problemele inimii, însă limitarea sa principală este că poate identifica doar simptomele care apar în timpul efectuării testului de către medic, notele Institutului Național al Inimii, Plămânului și Institutul de Sânge. Pentru a testa performanța inimii într-o gamă mai largă de situații, pacientul trebuie să poarte un Holter sau un monitor de evenimente. Un Holter captează activitatea electrică a inimii pe o perioadă mai lungă, de obicei între 24 și 48 de ore. Un monitor de evenimente captează activitatea electrică doar ocazional atunci când apar simptome. Un monitor de evenimente poate fi activat fie de intrarea pacientului, fie automat când detectează un anumit tip de activitate cardiacă.
