O seismogramă este interpretată atunci când geologii se uită la liniile de răscruce făcute de un seismograf pe o bucată de hârtie, potrivit Universității Tehnologice Michigan. Valurile inițiale, numite valuri P, sunt mici și apropiate, deoarece acestea călătoresc repede. Sunt urmate valuri mai intense, numite valuri S, urmate de unde de suprafață care apar ca cele mai mari semne pe o seismogramă.
Înainte de un cutremur, un seismograf detectează microsezisme, valuri foarte mici și regulate, pe care nimeni nu le simte de departe. Traficul intens, valurile oceanelor, trenurile de metrou și vântul pot fi, de asemenea, cauza microsezismelor.
Când începe un cutremur, seismograful preia undele P. Aceste valuri sunt mici și rapide, dar sunt mai mari decât microsezismele. O seismogramă indică apoi valuri S, care sunt mai mari și mai intense decât undele P.
Cea mai proeminentă parte a unei seismograme în timpul unui cutremur este zona care prezintă unde de suprafață. Aceste tipuri de marcaje sunt mai răspândite deoarece valurile sunt mai joase decât undele P și undele S. Valurile de suprafață călătoresc mai lent, dar sunt mai înalte decât semnele anterioare pe seismogramă. Cutremurele care apar în apropierea suprafeței Pământului se manifestă ca valuri cele mai intense înregistrate de un seismograf.
Seismografii sunt senzorii mecanici reali care detectează cutremurele. O seismogramă se referă la marcajele pe o bucată de hârtie realizată de un seismograf. O seismogramă este ceea ce interpretează geologii atunci când stabilește dacă sa produs sau nu un cutremur. Seismografii pot detecta cutremure de la mii de kilometri distanță.
