Potrivit BBC, cămilele s-au adaptat prin dezvoltarea unor caracteristici care păstrează apă și grăsime în corpul lor pentru a asigura supraviețuirea în climatul cald și uscat al deșertului. Alte caracteristici pe care cămilele le-au adaptat includ genele lungi, nările care se apropie și picioarele largi.
Alimentele și apa sunt de obicei greu de găsit în deșert. Cocoșul de cămilă este o adaptare care permite animalului să stocheze grăsime, ceea ce reduce nevoia de a mânca zilnic. Camilele pot merge mai multe zile fără a bea apă, potrivit Bibliotecii Congresului, dar când cămilele beau apă pot consuma treizeci de galoane de apă sau mai multe în câteva minute. CCA afirmă că camilele rar urinează sau pierd apă prin transpirație, ceea ce ajută cămilele să conserve apa. Potrivit National Geographic, plantele din deșert conțin suficientă apă pentru ca cămilă să supraviețuiască pentru perioade lungi de timp.
National Geographic afirmă că genele lungi ale cămilii și nările de închidere sunt o adaptare care împiedică nisipul să intre în ochi sau nas. Cămilele au genele groase și sprâncenele care prind cea mai mare parte a prafului și nisipului întâlnite în deșert. Picioarele largi permit cămilei să meargă cu ușurință peste nisipul cald de deșert. BBC afirmă că cămilele au dezvoltat blană groasă pe partea superioară a corpului pentru a-și proteja pielea de expunerea la soare, în timp ce zonele care nu sunt expuse soarelui au blană subțire și rară, pentru a ajuta camila să se răcească în climatul cald al deșertului.
