Scânteia care a aprins furtul de război a fost asasinarea lui Franz Ferdinand, Arhiducele Austriei, la Saraievo, la 28 iunie 1914. Asasinul era un naționalist sârb care dorea ca Austria-Ungaria să plece din Balcani. Austria-Ungaria a trimis guvernului sârb un ultimatum care a promis război dacă nu ar fi fost îndeplinite cerințe specifice. Cu toate acestea, Rusia a promis să protejeze sârbii și a amenințat cu represalii. Odată ce Austria a invadat Serbia pe 28 iulie 1914, armata germană a început să se mobilizeze pentru război, determinând armata rusă să facă același lucru. Presupunând că austro-ungurii ar avea grijă de ruși, Germania a declarat război Franței pe 3 august, lansând o invazie prin Belgia, țară care era neutră. Datorită alianței sale cu Belgia, Marea Britanie a aderat la războiul împotriva germanilor pe 7 august. Datorită alianțelor complexe impuse de teoria echilibrului puterii relațiilor europene, izbucnirea războiului într-un colț al continentului sa transformat într-o continentală.
Cum au contribuit alianțele la izbucnirea primului război mondial?
Aliajele au contribuit la izbucnirea primului război mondial prin forțarea marilor puteri ale Europei de a merge la război atunci când au făcut aliatele lor. Cele două mari alianțe înainte de izbucnirea războiului au fost Puterile Centrale, care a constat din Germania și Austria-Ungaria, precum și de la Entente sau puterile aliate, care au constat din Marea Britanie, Rusia și Franța.
