Lucrătorii au sculptat treptat statuia Sphinx de 240 de picioare și o înălțime de 66 de picioare dintr-o bucată masivă de calcar, potrivit revistei Smithsonian Magazine. Aceste măsurători fac Sfinxul una dintre cele mai mari statui monolitice din lume.
Lucrătorii egipteni vechi au tăiat statuia Sfinxului din cele mai joase straturi ale formațiunii Mokkatam, potrivit Asociației Antice de Cercetare din Egipt sau Aera. Aceste straturi s-au așezat direct deasupra recifului pietrificat mult mai greu, dând statuia o fundație solidă. Straturile sfinxului în sine sunt blocuri de calcar căptușite, care s-au format timp de milioane de ani din noroi pietrificat. Aera explică, de asemenea, că, deși Sfinxul este o bucată de piatră solidă, a fost sculptată în straturi naturale. Capul și gâtul au fost sculptate de pe o piatră mult mai moale, ceea ce explică de ce caracteristici precum nasul au văzut efecte mai puternice de eroziune decât restul statuii, care a fost sculptată din piatră mult mai densă.
Deși aceste teorii sunt folosite pentru a explica sculptura în Sfinx, există și alte teorii alternative despre formarea statuii. Unele grupuri cred în ipoteza eroziunii apei, potrivit Wikipedia. Această ipoteză afirmă că Sfinxul a fost format deoarece precipitațiile semnificative au provocat treptat eroziunea excesivă a rocilor și au creat forma brută a statuii.