Vechiul Testament și Biblia Ebraică se referă la Duhul Sfânt ca "ruach ha-kodesh" sau "Duhul lui Dumnezeu". Ea este compusă din lumină și foc și este cunoscută a fi pe deplin distinctă de Dumnezeu. Noul Testament cuprinde 90 de referințe specifice la Duhul Sfânt. De exemplu, în Evangheliile Sinoptice, Duhul Sfânt apare încă de la nașterea lui Ioan Botezătorul. Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca susțin că blasfemia împotriva Duhului este un păcat de neiertat.
În iudaism, Duhul Sfânt se referă, în general, la aspectul divin al profeției și al înțelepciunii. Coranul face numeroase mențiuni despre Spirit ca agent al acțiunii divine sau al comunicării. Unele tradiții musulmane compară Spiritul cu îngerul Gabriel. În credința Bahá'í, Duhul Sfânt este folosit pentru a descrie transcendența spiritului lui Dumnezeu pe profeți și mesageri.