ADN-ul transporta materialul genetic al unui organism. Se caracterizează prin structura dublă a helixului, unde două fire se răsucesc unul pe celălalt și merg în direcții opuse. ADN-ul este un tip de acid nucleic care se formează prin repetarea unităților numite nucleotide, care servesc ca blocuri de construcție ale moleculei. Fiecare nucleotidă cuprinde un zahar de deoxiriboză, o grupare fosfat și o nucleobază
Cele patru nucleobaze găsite în ADN sunt clasificate în două categorii: purine și pirimidine. Purinii au dublu inel și sunt mai mari în comparație cu pirimidinele, care formează doar inele singulare. A și G sunt purine, în timp ce C și T sunt pirimidine. O purină întotdeauna se leagă cu o pirimidină.
Bazele azotate formează perechi complementare. O legătura numai cu T și invers, în timp ce C numai perechi cu G și invers. Perele de bază sunt situate în interiorul elicopterului dublu, dispuse unul peste celălalt, adesea asemănător cu treptele sau treptele unei scări răsucite. Perele de bază A-T și T-A constau din două legături de hidrogen, în timp ce perechile de bază C-G și G-C formează trei legături de hidrogen. Acest mecanism de legare a hidrogenului conferă ADN forma sa caracteristică.
