Loudness este o măsură subiectivă a sunetului deoarece este dependentă de calitățile receptorului sonor. Deși intensitatea sonoră este legată de nivelele decibeli, presiunea acustică, frecvența, lărgimea de bandă și durata, percepția reală a sunetului este variabila adecvată pentru determinarea intensității luminozității.
Percepția umană a intensității vocale depinde de nivelul presiunii acustice și de durata sunetului. Loudness crește ca durata crește. De exemplu, un sunet care durează 50 milisecunde sună mai tare decât același sunet care durează 20 de milisecunde, în timp ce un sunet care durează 200 de milisecunde sună mai tare decât ambele. Odată ce durata sunetului ajunge la o secundă, urechea umană evaluează intensitatea sonoră prin media nivelurilor de sunet ale celor 600 până la 1000 de milisecunde precedente, permițând o mai mare stabilitate pe o perioadă mai mare de timp. Pentru sunete care durează o secundă, folosind un exponent de 0,6 la nivelul presiunii acustice asigură o mărime de intensitate.
Pe măsură ce intensitatea este dependentă de o funcție exponențială, atunci când nivelul decibelului crește cu un factor de 10, intensitatea sunetului, așa cum o percepe urechea umană, se dublează. Oamenii de știință măsoară zgomotul pe scara singulară sau pe scara fonică. Scara singulară este liniară, în timp ce scara fonică se bazează pe frecvența sonoră pentru măsurătorile sale.
