Potrivit Federației Mondiale a Wildlife, eforturile de a salva urangutanul se concentrează pe protecția habitatului natural al animalelor, reabilitarea și eliberarea animalelor capturate sau rănite și încheierea comerțului internațional cu orangutani ca animale de companie. /p>
Începând cu 2014, se estimează că aproximativ 41.000 de orangutani din Bornean și 7.500 de urangutani din Sumatran există în sălbăticie. Agricultura este principala amenințare la adresa habitatului lor, în timp ce zăbrele mari de pădure tropicală sunt tăiate sau arse pentru a face loc plantațiilor de ulei de palmier. Încurajarea producătorilor de a găsi modalități mai ecologice de producere a uleiului de palmier și de a încuraja producătorii să-și aprovizioneze resursele din surse ecologice, a contribuit la reducerea presiunii asupra habitatelor urangutane.
Crăparea pe piața comerțului cu animale a ajutat la reducerea numărului de animale ucise și capturate de braconieri. Programele de reabilitare urmăresc să ajute aceste animale să se adapteze la viață în sălbăticie, deoarece multe dintre cele luate ca animale de companie au fost separate de mamele lor la o vârstă foarte tânără. În plus față de eliberarea acestor animale reabilitate în populațiile existente, unele organizații din mediul sălbatic au căutat să construiască populații complet noi de urangutani eliberați în sălbăticie pentru a servi drept asigurare suplimentară împotriva dezvoltării sau braconajului care amenință însăși existența speciilor.
