În artă, termenul "formă" are două semnificații. În aplicația sa cea mai de bază, forma se referă la o lucrare tridimensională de artă, cum ar fi o sculptură sau o instalație. Într-un sens mai larg, forma este un concept care încapsulează toate caracteristicile vizibile ale operei de artă. Forma în acest context se referă la calitățile obiective ale operei, incluzând culoarea, forma și contrastul.
În primul context, forma este în esență interschimbabilă cu termeni precum "piesă" sau "lucrare" deoarece se referă la esența fizică a unui obiect tridimensional. Acest lucru este în contrast cu termenul "formă", care este o contrapondere bidimensională a formei. De exemplu, atunci când tehnologia holografică a ieșit din domeniul fotografiei bidimensionale, aceasta a creat o nouă formă de artă numită holografie.
În celălalt context, forma se referă la un compozit cu mai multe elemente vizuale, incluzând culoarea, forma, juxtapunerea, contrastul și dimensiunea. În acest sens, forma operelor de artă cuprinde atât calitățile obiective ale operei în sine, cât și funcționarea acelor calități în percepția privitorului. Cu alte cuvinte, forma unui tablou poate transmite un sentiment de mister sau suspans folosind atributele vizibile pentru a obține un răspuns emoțional în cadrul spectatorului.
