"Ascultătorii" este o poezie narativă a lui Walter de la Mare, care povestește povestea întâlnirii Călătorului cu supranaturalul dintr-o pădure care locuiește noaptea. O interpretare a sensului poemului este aceea că reprezintă tendința omului de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri, dar de multe ori nu primește un răspuns.
Personajele din poezie sunt călător, ascultători și ei. Călătorul a venit la casă în pădure, pe călare în timpul nopții. Aceștia sunt oamenii pe care Călătoria a venit să le vadă, se presupune că au făcut o treabă. Ascultătorii sunt spiritele care converg să observe Călătorul pe măsură ce bate la ușă, dar nu răspund sau nu poate răspunde. Deși nici ei, nici ascultătorii nu recunosc prezența călătorului, Călătorul îi recunoaște pe ascultători cerându-i să le spună că a venit și a ținut cuvântul. Un povestitor povestește povestea poemului dintr-o perspectivă terțească, deși nu este niciodată identificat și poate fi unul dintre spirite. Tonul poeziei este întunecat, strălucitor și misterios. Temele prezente în poezie includ suprasaturarea și misterul supranatural. Setarea este o pădure luminată de lună, fie la sfârșitul secolului XIX, fie la începutul secolului 20.
