Un ecosistem artificial îndeplinește toate criteriile unui ecosistem natural, dar este făcut și controlat de oameni. Este creat pentru a imita un ecosistem natural, dar adesea este mai puțin complex și cu o diversitate genetică foarte scăzută. Grădinile, terenurile agricole, o grădină și rezervoarele create de om sunt câteva exemple de ecosisteme artificiale.
Un ecosistem natural constă dintr-o specie diversă de plante și animale care interacționează semnificativ cu lucrurile care nu sunt legate de viață și care sunt prezente și în sistem. Este în mod natural durabil și nu necesită intervenția oamenilor pentru a supraviețui. O pădure și un iaz sunt exemple ale unui ecosistem natural. Un ecosistem artificial însă nu poate prospera productiv fără supraveghere umană.
Oamenii trebuie să tindă la fiecare componentă a unui ecosistem artificial pentru a-i face un mediu durabil. Un câmp nedecorticat necesită îngrășăminte și o aprovizionare consistentă cu apă pentru cultivarea culturilor. Atunci când culturile sunt recoltate, ea părăsește ferma un sistem deschis, care depinde de sursele externe, pentru ca plantele și materiile organice noi să se dezvolte și să prospere. O grădină trebuie să aibă tendința de a scoate buruienile și de a elimina paraziții prin îngrășăminte chimice sau organice. Mici rozătoare, insecte și păsări pot supraviețui și în grădină și asigură biodiversitate, dar oamenii îndepărtează majoritatea acestor animale pentru a menține echilibrul grădinii.
