Realismul în dramă apare atunci când o piesă seamănă cu viața reală, cum ar fi manifestarea evenimentelor politice care au avut loc într-o țară. În funcție de epocă, aceste evenimente au fost relevante pentru societate, dar până la sfârșitul anilor 1860, aceste imagini nu erau comune pe scenă.
După anii 1860, multe piese încorporează diferite tipuri de evenimente sociale în lucrările lor. Această acțiune cunoscută drept realism a fost înțeleasă ca o modalitate prin care audiența să se conecteze cu arcul general al performanței scenei. Mulți cred că realismul era o combinație a artelor și științei, ceea ce însemna performanța necesară pentru a fi verificabilă. Cu toate acestea, odată cu schimbarea timpului, tot așa a fost și designul general al realismului.
Scopul principal este ca performanța să se potrivească cu discursul și comportamentul timpului. De exemplu, tiparele de vorbire de la începutul anilor 1900 nu mai sunt o viziune realistă pentru anii 2000. Pe lângă vorbire, tehnologia joacă un rol important în teatrul modern. Majoritatea oamenilor care creează piese realiste pentru Broadway pot include articole precum televizoare, telefoane mobile, computere și tablete. Ele pot include, de asemenea, detalii despre mișcările politice din alte țări și descriu diferitele stiluri de viață care sunt acum obișnuite, cum ar fi cuplurile heterosexuale și homosexuale, în piesele pe care le creează.
