Poemul "omagiu la șolduri" de Lucille Clifton este menit să transmită îmbrățișarea autorului despre feminitatea și corpul ei. Folosește metafore în toată poezia pentru a-și exprima acceptarea propriului corp și să îndemne alte femei să facă același lucru. Poemul provoacă, de asemenea, normele sociale care se aplică femeilor și idealului de frumusețe. În plus, Clifton face aluzie la nevoia de împuternicire a femeilor.
În liniile de deschidere a "Homage to My Hips", Clifton descrie modul în care șoldurile ei sunt mari și "cum nu se potrivesc în mici locuri mici". Această linie explică modul în care dimensiunea și forma șoldurilor nu se încadrează în idealul de frumusețe social acceptat de subțire. Apoi vorbește despre șoldurile ei fiind libere și despre cum "aceste șolduri nu au fost niciodată înrobite". Această linie este menită a fi simbolică a credinței autorului că femeile sunt ținute la anumite standarde, mai ales atunci când este vorba de aspectul și tipul de corp. În acest sens, autorul folosește această afirmație despre șolduri pentru a sublinia faptul că unele femei sunt înrobite de norme și așteptări sociale dacă nu sunt în măsură să-și accepte corpul așa cum este. Clifton încheie poemul spunând: "aceste șolduri sunt șolduri magice, le-am cunoscut pentru a pune o vrajă pe un bărbat și să-l rotească ca un vârf." Clifton exprimă apoi modul în care este împuternicită, în ciuda faptului că șoldurile ei nu sunt în măsură să se potrivească idealului de frumusețe.
