Psihologia funcțională este o ramură a psihologiei care sa dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea și care sa concentrat atât pe funcția conștiinței, cât și pe influența conștiinței asupra comportamentului. Psihologia funcțională a apărut în opoziție cu stucturaliștii care au luptat pentru a determina structura minții adulte.
Functionaliștii credeau că psihologia ar putea fi practică și nu doar explorarea conștiinței și a minții. William James a fost funcționalistul preeminent și a crezut că conștiința există doar pentru că are un scop și că psihologia poate fi folosită pentru a îmbunătăți viețile oamenilor. Unii istorici consideră funcționalismul potrivit pentru perioada de timp progresivă de la care a venit, deoarece a încercat să folosească o aplicație practică a psihologiei pentru a rezolva problemele minții.
