Presiunea intrapulmonară este presiunea din plămâni. Această presiune variază între inspirație și expirare. În timpul inspirației, presiunea intrapulmonară devine mai mică decât presiunea atmosferică, iar în timpul expirării aceasta devine mai mare decât presiunea atmosferică, potrivit McGraw-Hill Higher Education.
Atunci când o persoană respira, aerul se mișcă în plămâni, deoarece diafragma și mușchii intercostali se contractă, provocând o creștere a volumului toracic. Conform legii lui Boyle, există o relație inversă între volumul și presiunea gazelor; prin urmare, o creștere a volumului din interiorul toracelui determină o scădere a presiunii din interiorul toracelui, potrivit NASA.
Această scădere a presiunii creează o diferență de presiune sau de gradient de presiune între presiunea intrapulmonară din plămân și presiunea atmosferică exterioară, potrivit McGraw-Hill Higher Education. Acest lucru poate fi considerat ca tragerea unui balon din toate părțile dintr-o dată, determinând aerul să se grăbească în balon. Această diferență de presiune devine forța motrice pentru mișcarea aerului, determinând aerul să intre în plămâni din exterior.
Când o persoană se exhalează, mușchii respirației se relaxează, provocând un recul elastic al plămânilor, ca un balon plin de aer fiind deschis. Volumul din interiorul toracelui scade și, invers, presiunea din interiorul plămânilor crește, devenind mai mare decât presiunea atmosferică, determinând mișcarea aerului din plămâni.
