"Conversația telefonică" de Wole Soyinka demonstrează nedreptatea unui bărbat care este judecat pe baza culorii pielii. Cu toate acestea, în această poezie, problema rasismului nu este exprimată într-un mod supărat ton. În schimb, Soyinka conturează conversația dintre bărbat și casa cu subtilități pline de umor pentru a sublinia mai bine nedreptatea tratamentului ei.
Poezia se concentrează pe conversația dintre un bărbat african care cheamă un chirias britanic despre un spațiu de închiriat. Omul apreciază în mod corect că femeia va avea rezerve cu privire la închirierea pentru el din cauza culorii pielii, dar ceea ce îl surprinde este întrebarea ei: "CUM ESTE DARK?" El încearcă să răspundă la "sepia africană occidentală" și "bruneta", dar continuă explică faptul că nu este o culoare ușor de clasificat. Poezia se sfârșește cu întrebarea: "Nu ați vrea /vă vedeți pe voi înșivă?" Acest lucru implicit o invită să-l evalueze ca pe o persoană întreagă, în loc de culoarea sa, care nu-și definește identitatea.
Soyinka scrie poezia în versuri libere (fără metru sau rimă) și include dialog, care dă poeziei simțul său jucaus. De asemenea, Soyinka include elemente creative și offbeat la gândurile și discursul vorbitorului; de exemplu, vorbitorul descrie fundul său ca "negru barbă", un detaliu plin de umor și chiar neadecvat. Toate acestea servesc la întărirea frustrării ascunse a vorbitorului; el se ocupă de situație la fel de grațios și cu umor cât poate, ceea ce face ca situația lui să pară cititorului ca fiind cu atât mai puțin merită și nedreaptă.
