Competența culturală este un set de practici, atitudini și proceduri care permit agențiilor, organizațiilor și oamenilor de afaceri să interacționeze eficient cu alte culturi. Componentele competenței culturale cuprind abilități interculturale, cultura, viziunea diferențelor culturale și cunoașterea altor practici culturale.
Practica competenței culturale este predominantă în special în domeniile sănătății, educației și resurselor umane și în organizațiile nonprofit. Conceptul a fost inițial promovat de profesioniștii din domeniul sănătății, care au recunoscut importanța faptului că au capacitatea de a comunica în mod eficient cu lucrătorii migranți, imigranți și refugiați pentru a gestiona îngrijirea de salvare. În domeniul educației, competența culturală este vitală pentru comunicarea cu studenții și familiile lor și pentru a ajuta studenții din diferite culturi să reușească din punct de vedere academic.
La locul de muncă, competența culturală este strâns legată de accentul pus pe diversitate. Valorificarea diversității include recunoașterea diferitelor moduri în care membrii diverselor culturi comunică, gândesc și se comportă și integrează aceste diferențe într-un mod care face ca membrii subreprezentați să se simtă apreciați și incluși în cadrul unei organizații. Practicarea competenței culturale creează o comunicare mai bună în ciuda barierelor de vorbire și încurajează strategiile de motivare din punct de vedere cultural și o mai bună înțelegere a perspectivelor și comportamentelor celorlalți, potrivit autorului "Scurgeri culturale pentru succesul corporativ", Sondra Theiederman.
