Dovezile teoretice pentru teoria dynamo constau în modele în care un fluid metalic în mișcare, cum ar fi materialul de fier-nichel al miezului exterior al Pământului, poartă o încărcătură electrică. Taxele mobile generează câmpuri magnetice, care susțin existența și puterea observată a câmpului magnetic al Pământului de la primele principii. Alte lumi, cum ar fi Jupiter, sunt puternic suspectate de a avea un mare ocean planetar de hidrogen metalic lichid, ceea ce explică câmpul magnetic mare și puternic al lui Jupiter.
Teoria dinamică face anumite predicții. Una este că un câmp magnetic indus de dinamă poate exista numai acolo unde un nucleu topit există într-o planetă care se rotește rapid. Corpurile celeste mici, cum ar fi Marte și asteroizii, și-au pierdut mult timp căldura, ceea ce oprește convecția necesară în apropierea miezurilor lor. Venus este suficient de mare pentru a-și păstra căldura, dar se rotește foarte lent, reducând mișcarea nucleului său și slăbind câmpul. Mercurul, care este prea mic pentru a-și păstra căldura primordială, are un câmp magnetic ca urmare a înclinației sale extreme, ceea ce este permis în teoria dinamică.
