Metalul de magneziu arde alb strălucitor. Lumina strălucitoare albă din magneziu conține lumină ultravioletă care poate provoca leziuni oculare permanente, astfel încât arderea să nu fie privită direct.
În chimie, un test de flacără, în care materialele sunt aprinse, este uneori folosit pentru a determina prezența anumitor elemente. Atunci când materialul este încălzit suficient, o reacție determină ca electronii să sară de la starea lor de bază la o orbită electronică superioară. Când se răcește suficient, electronii se întorc la starea de bază și eliberează energie sub formă de lumină. Lumina eliberată variază în funcție de lungimea de undă pe baza materialului din probă și poate fi apoi comparată cu rezultatele cunoscute. Testul de flacără este considerat calitativ, deoarece nu oferă date despre proporțiile exacte ale elementelor și nu identifică elemente care nu produc o flacără.
Magneziul este foarte inflamabil și este greu de stins cu stingătoare regulate, astfel încât trebuie să fie purtate în permanență echipament de supraveghere și de siguranță, în timp ce magneziu arde. Magneziul și aliajele sale pot ajunge la 3100 grade Celsius. Metalul magneziu pur nu se găsește în mod natural pe pământ datorită reactivității sale ridicate. Magneziul joacă un rol vital în creșterea celulelor biologice umane și în creșterea plantelor, în special în clorofila.
