Karl Marx este citat spunând că "religia este opia masei". El a sugerat că oamenii sunt mulțumiți de existența lor, indiferent de starea sa, din cauza religiei.
Marx nu a crezut în adevărul nevăzut și a identificat religia ca pe un exemplu. Teoriile sale despre efectele religiei sugerează că urmarea unui adevăr nevăzut este de o importanță majoră pentru superstiție. El a echivalat sistemele de credință bazate pe credință la un medicament, în care urmașul are un sentiment fals de conștiință. Marx a sugerat că, ca un opiaceu, credința a oferit o iluzie de securitate și siguranță bazată pe un viitor necunoscut. Mai mult, el a crezut că oamenii religioși au îndurat situații de viață dificile în așteptarea unei vieți de glorie după moarte. El a susținut că situația celor săraci nu a fost rezultatul voinței lui Dumnezeu, ci mai degrabă a fost cauzată de opresiune. El a pledat pentru ca oamenii să se concentreze asupra realității situațiilor lor, ceea ce le-ar permite să se opună opresorilor lor. În plus, a văzut refuzul de a se revolta ca o modalitate în care religioșii au ajutat să perpetueze sistemele de inegalitate. Marx a fost descris ca fiind egoist, ceea ce ar putea explica incapacitatea lui de a înțelege valoarea religiei în viața altora.
