Gilbert a concluzionat corect că Pământul trebuie să aibă un nucleu de fier care generează un câmp magnetic în jurul întregii planete. El a afirmat că polii magnetici ai Pământului corespundeu polilor geografici, motiv pentru care acele de busolă au indicat polul nordic al Pământului. El a arătat că este posibil să se creeze magneți din metale prin frecarea unui magnet împotriva lor. El a studiat factorii care au afectat rezistența magneților și au observat că intensitatea câmpului magnetic a slăbit atunci când magneții au fost încălziți la temperaturi ridicate.
Gilbert a publicat "De Magnete", care a rezumat nu doar constatările sale despre magnetism, ci și constatările oamenilor de știință din fața lui. Timp de 200 de ani de la publicarea sa, cartea sa a fost considerată a fi cel mai important tratat al magnetismului. El a fost primul care a folosit mai mulți termeni care sunt încă în uz comun în comunitatea științifică modernă, cum ar fi "pol magnetic", "atracție electrică" și "forță electrică".