Testele de flacără ajută minerii, geologii, chimistii și alți profesioniști aflați în legătură să identifice prezența elementelor chimice într-o probă folosind spectrul de emisii al elementului. Ionii metalici emite o anumită culoare atunci când sunt încălziți, ceea ce le identifică în eșantion. Încercările de flacără nu pot detecta toate elementele, iar testul indică numai prezența unui element, nu concentrația acestuia.
Testele cu flacără folosesc echipament simplu, făcându-le ideale pentru efectuarea pe teren. Geologii folosesc testul de flacără pentru a identifica prezența metalelor. Oamenii de știință de la forensic pot folosi testele de flacără la scene de crimă pentru analiza rapidă a elementelor prezente. Minerii folosesc testul pentru analiza eșantioanelor, în special la prospecțiuni. Încercările prin flacără oferă un bun instrument de predare pentru studenții de chimie care învață despre spectrele de emisie.
Spre deosebire de echipamentele spectrografice mai sofisticate, un test de flacără necesită doar un arzător cu gaz, o soluție de acid clorhidric și un fir de nicrom pentru a ține eșantionul. Procesul este simplu: imersați firul de nicrom în soluția acidă și țineți-l în flacără pentru a elimina orice impurități, apoi aplicați eșantionul și țineți-l în flacără. Culorile emise arată ce ioni metalici conține eșantionul. De exemplu, cuprul emite un portocaliu strălucitor de culoare albastru, de sodiu și o culoare alb-gri. O masă de elemente și culorile lor caracteristice ajută la identificare.
Testul de flacără are însă limite. Flacăra emite o culoare proprie și poate interfera cu anumite culori ale spectrului, în special portocaliu. Uneori, un filtru de sticlă albastră de cobalt îi ajută pe testeri să identifice diferitele nuanțe de portocaliu. Concentrațiile nu pot fi identificate, iar rezultatele testului depind de mărimea eșantionului și de testarea repetată pentru a îmbunătăți precizia.
