Unele teme ale poeziei "A doua venire" de William Butler Yeats sunt apocalipsa, dezintegrarea, tranziția într-un nou univers sau realitate, misterul integrării lumii vechi cu noul și înlocuirea creștinismului cu un nou spiritism mistic. Yeats subliniază faptul că existența actuală se destramă și o nouă, amenințătoare realitate o va înlocui.
Prima imagine din prima stanză a "A Doua Venire" este de un falcon spiralat în aer până când nu mai poate auzi falnicul. Apoi, Yeats menționează că "lucrurile se destramă, centrul nu poate ține," și descrie această lume de război prezentă, pierdută nevinovăție, ipocrizie și nelegiuire. Aceasta coincide cu studiul profund al misticismului pe care Yeats la intrat în acel moment. El credea că modelele de istorie de importanță personală și istorică, numite gyres, țin cont de fazele mereu în schimbare ale existenței. Potrivit lui Yeats, acești gieri se intersectează ca niște conuri, cu punctul mic al unui con, fixat în capătul larg al altui. Pe măsură ce o realitate se lărgește și se dezintegrează, ea se prăbușește înapoi în punctul următor.
Cea de-a doua stanză folosește fraza "a doua venire" la început și apoi descrie o creatură asemănătoare sfinxului într-un deșert, sugerând o lume mitică bizară, mult diferită de cea prezentă. Atunci Yeats folosește diferite fraze pentru a aduce în minte prima venire, nașterea lui Hristos, cum ar fi "leagănul înclinat" și orașul Betleem. Poemul se închide apoi cu sugestia că nu este
Domnul Hristos a ajuns la această a doua venire, dar o "bestie dură" care "se îndreaptă spre Betleem". În concluzia poemului, Yeats sugerează că, din haosul acestei epoci, se produce ceva care este mai întunecat și mai sinistru.
