Multe dintre materialele folosite pentru a distruge sunetul sunt fabricate din substanțe poroase, cum ar fi plută sau cauciuc spongios. Vata minerală este un material de izolare fonică, realizat din fibre anorganice, se potrivesc în zonele dintre pereți pentru a oferi un grad mai mare de reducere a sunetului într-o încăpere. Materialele mai groase și mai dense au tendința de a amortiza sunetul mai bine decât materialele mai ușoare, iar suprafețele mai abrupte vor absorbi mai mult sunet decât suprafețele netede, care vor reflecta în schimb undele sonore.
Multe dintre metodele de izolare fonică utilizate în aplicațiile profesionale, cum ar fi studiourile de înregistrare, fac uz de materiale poroase, cu celule deschise. Gradul de absorbție a sunetului acestor materiale depinde de mai mulți factori, cum ar fi dimensiunea celulelor, gradul de porozitate, grosimea materialului și densitatea. Corkul este un material popular pentru izolarea fonică, deoarece aerul care este conținut în fiecare celulă de plută îi permite să absoarbă bine sunetul. În general, majoritatea materialelor poroase funcționează bine în ceea ce privește atenuarea spectrului de frecvențe de înaltă frecvență, dar sunetele de joasă frecvență tind să fie acelea care necesită măsuri suplimentare pentru a atenua eficiența.
Atunci când o substanță absoarbe sunetul, ea transformă o parte din energia undei sonore într-o cantitate mică de energie termică în sine. Energia absorbită și convertită la căldură micșorează sau atenuează gradul energiei undelor sonore transmise sau reflectate din materialul care intervine. Deoarece diferite materiale au caracteristici diferite de absorbție a sunetului, alegerea cea mai eficientă a materialului este cea care este cel mai bine adaptată la domeniul de frecvență al sunetelor care trebuie reduse.
