O baterie modernă de unică folosință conține în mod obișnuit zinc, dioxid de mangan și o soluție alcalină, în timp ce o baterie reîncărcabilă modernă este formată în principal din litiu-carbon, dioxid de cobalt și o soluție organică cu săruri de litiu dizolvate. Chimicalele utilizate în mod obișnuit în baterii sunt elemente metalice grele, care sunt toxice chiar și în cantități minime.
O baterie este un dispozitiv care transportă o anumită cantitate de energie chimică care poate fi transformată în energie electrică. Poate fi folosit pentru alimentarea obiectelor de zi cu zi, cum ar fi calculatoarele, camerele, sculele, lanternele, ceasurile, jucăriile și telefoanele mobile. Bateriile fac mai convenabil ca dispozitivele electronice portabile să fie purtate în jur.
O baterie este compusă dintr-un terminal pozitiv numit catod, un terminal negativ cunoscut ca un anod și un electrolit, care acționează ca un material izolant și conducător. O baterie nereîncărcabilă utilizează zinc ca anod și dioxid de mangan ca catod. Acești doi electrozi sunt scufundați într-o soluție alcalină care acționează ca electrolit și permite curentului să curgă de la anod la catod când bateria este conectată la un dispozitiv electronic. Bateriile de unică folosință generează energie electrică până la consumarea tuturor reactanților. O baterie reîncărcabilă utilizează litiu-carbon ca anod și dioxid de cobalt ca catod. Electrolitul este o soluție organică cu săruri de litiu dizolvate. Într-o baterie reîncărcabilă pot fi utilizate în mod repetat, deoarece reacțiile electro-chimice sunt reversibile.
