Arta bizantină este aproape în întregime preocupată de exprimarea religioasă. Mai exact, artiștii bizantini vor să traducă teologia bisericii în termeni artistici. Scopul artei bizantine a fost acela de a glorifica religia creștină și de a-și exprima misterul, astfel încât este umplut cu simbolism spiritual. Arta bizantină manifestă o dragoste de splendoare, compoziții echilibrate și lipsă de profunzime sau perspectivă. Cifrele apar stilizate cu puțină emoție.
Arta bizantină este arta imperiului roman estic, care se extinde de la întemeierea Constantinopolului în anii 330 până în 1453, când orașul a fost capturat de turci. Arta bizantină era o combinație între arta clasică occidentală și cea estică. Artiștii greci și romani au fost interesați să facă corpul uman să pară cât mai realist posibil. Artiștii orientali au făcut modele plate și au folosit culori strălucitoare. Artiștii bizantini nu au fost interesați de realism și au dezvoltat un stil formal în care corpul este doar o altă parte a designului plat. Biserica bizantină nu a aprobat sculptura în rundă, temându-se că ar aminti idolii religiilor grecești și romane, așa că puținele sculpturi bizantine produse sunt în mare parte făcute în relief. Arta bizantină este cunoscută pentru frumoasele sale mozaicuri și pentru sofisticarea stilului în picturile sale, care a fost rezultatul unei tradiții rigide de artă.
