Camilele, vulpelele, struții, șopârlele și gazele Dorcas sunt doar câteva dintre animalele care numesc casa deșertului. Sunt printre păianjeni de lilieci, ciocăni Gila, bufnițe, locuitorii mai mici ai unuia dintre cele mai uscate habitate din lume.
Animalele care trăiesc în deșert posedă adaptări speciale care le permit să supraviețuiască căldurii prelungite și lipsei de alimente și apă în mediul deșert. Camilele beau multă apă când o găsesc și pot supraviețui timp de până la două săptămâni fără a bea. De asemenea, stochează grăsime suplimentară în humps, care funcționează ca rezerve alimentare pentru perioade mai restrânse. Temperatura corpului cămilelor urmează cea a aerului exterior pentru a preveni transpirația și gâfâind.
Unele animale se confruntă cu căldură prin împrăștierea în pământ, cum ar fi bufnița care se numeste binecuvântată, precum și șobolanul de cangur și mai multe specii de șopârle. Urzile protejează aceste creaturi de căldura din timpul zilei. Odată ce peisajul deșertului se răcește noaptea, se aventurează să găsească mâncare.
Câteva animale, cum ar fi ciocănitoarea Gila, își fac urmele nu în pământ, ci deasupra solului. Din cauza lipsei copacilor în mediul înconjurător al deșertului, aceste creaturi fac uz de cactuși, care oferă și un anumit nivel de protecție.
