O ipoteză poate fi clasificată în șase tipuri: simplă, complexă, asociativă și cauzală, direcțională, nedirecțională și nulă. În cercetare, o ipoteză se caracterizează prin trei elemente esențiale: și corelația dintre variabile.
O ipoteză simplă implică doar două variabile: una independentă și una dependentă. O ipoteză complexă, între timp, implică mai multe variabile, cum ar fi două sau mai multe variabile dependente și independente. O ipoteză direcțională se bazează pe o teorie stabilită, în timp ce o ipoteză non-direcțională este folosită atunci când nu există o bază științifică suficientă pentru predicție. Acest tip de ipoteză poate fi părtinitor, deoarece nu indică neapărat natura relației dintre variabile.
Cercetătorii folosesc o ipoteză nulă atunci când prevăd că variabilele nu sunt corelate. O ipoteză asociativă presupune că atunci când variază o variabilă, se modifică și cealaltă variabilă, în timp ce o ipoteză cauzală presupune relația cauză-efect între variabile.
