În timp ce binoclurile funcționează utilizând aceleași principii ca telescopul, acestea au de obicei o lungime mai mică a corpului, un câmp vizual mai larg și o vizualizare tridimensională. Prin utilizarea unei prisme, binoclurile sunt capabile să mărească distanța dintre lentilele pe care lumina trebuie să le treacă fără a necesita o creștere a lungimii totale a corpului. Binoclurile folosesc o lentilă obiectiv mai mare, care oferă o mărire inițială și o lentilă oculară mai mică, care oferă focalizare și claritate.
Cel mai frecvent tip de binoclu utilizează un aranjament de prisme offset inventat de un fizician italian din secolul XIX numit Ignazio Porro. Spre deosebire de binoclurile Prism-prism, binoclul cu prisor acoperiș are o formă mai compactă și un design dreptunghi, realizat prin utilizarea unei prisme care are o formă mai complexă. Binoclurile cu prisma sunt mai potrivite pentru astronomie, în timp ce modelele prismei acoperișului funcționează mai bine pentru vizualizarea obiectelor terestre. Binoclurile sunt proiectate în mod obișnuit pentru a mări imaginea unui obiect de până la 12 ori, deși există modele mai puternice capabile să asigure o mărire mai mare.
