Exemple de antibiotice cu spectru îngust includ macrolide, bacitracin, polimixine, vancomicină și nitroimidazoli. Antibioticele cu spectru îngust funcționează numai împotriva unui grup select de bacterii sau microorganisme specifice.
Avantajul antibioticelor cu spectru îngust este acela că tratează anumite condiții fără a provoca rezistență la antibiotice în alte condiții. De exemplu, utilizarea excesivă a unui antibiotic cu spectru larg, cum ar fi penicilina, poate provoca rezistență bacteriană la o serie de infecții care nu sunt tratate intenționat. Utilizarea unui antibiotic cu spectru îngust limitează, de asemenea, uciderea microorganismelor sănătoase din organism.
Provocarea utilizării antibioticelor cu spectru îngust pentru a trata boala este că acest lucru necesită un diagnostic exact. Acest lucru poate fi consumator de timp și dăunător atunci când se ocupă de o infecție bacteriană rapidă în mișcare.
