Dezavantajele monopolurilor nu aparțin companiilor monopoliste, ci sunt în schimb suferite de concurenții lor și de piața globală prin efectele discriminării de prețuri, fixării prețurilor și influenței "cartelurilor corporative" care sunt capabile să descurajează concurența prin intermediul direcționării comune și al fuziunilor între companii. Monopolurile pot acționa ca "factori de decizie" și își pot forța concurenții să devină "beneficiari de prețuri". Lipsind economiile de scară de care se bucură o companie monopolistă, o companie mai mică poate fi apoi "prețată" de piață, ceea ce lasă terenul deschis societății monopoliste.
Cel mai mare dezavantaj al monopolurilor, în ceea ce privește o piață sau o economie globală, este distrugerea concurenței. Consumatorul nu are alți producători sau prestatori de servicii care să se îndrepte și, odată ce concurența a fost scoasă din piață, compania monopolă își plătește orice preț dorește. O companie de monopol poate folosi o varietate de tactici, cum ar fi limitarea ofertei, negocierea exclusivă și gruparea forțată a produselor pentru a elimina concurența.Pentru a preveni apariția unor avantaje inechitabile de la descurajarea intrării unor noi întreprinderi pe piață, Statele Unite au adoptat o serie de legi, denumite în mod obișnuit legile antitrust, menite să reducă abuzurile de putere monopolistă. Inițial adoptat în a doua jumătate a anilor 1800 pentru a rupe calea ferată și conglomeratele de producție, o utilizare mai recentă a Legii Sherman Antitrust a fost de a descompune marile monopoluri de telecomunicații AT & T, în anii 1980. Industria modernă de telecomunicații diversificată și extrem de competitivă a fost creată ca urmare a dezbinării AT & T.
