Convențiile epice din "Paradise Lost" ale lui John Milton includ invocarea muzei la începutul povestirii, povestea care începe în mijlocul acțiunii și stilul, subiectul și tonul înălțat. puternic> Milton folosește de asemenea simboluri epice pentru a descrie evenimentele și personajele din poveste.
Muse la care se referă Milton la începutul "Paradise Lost" nu este muza epocii clasice anterioare. De exemplu, muza epocii grecești, cum ar fi "Odysseus", era considerată a fi o zeiță care controla puterea povestirii. În comparație, muza lui "Paradise Lost" este zeul creștinismului.
"Paradisul pierdut" începe "în medias res" sau în mijlocul acțiunii. Cartea de deschidere povestește povestea războiului dintre Dumnezeu și Satana. Plansa "Paradisului pierdut" începe după ce Dumnezeu la aruncat din cer pe Satan și pe urmașii săi.
Milton folosește un pentametru iambic neregulat, sau verset gol, pentru a-și scrie povestea. Acest stil îi permite lui Milton să construiască fraze de lungă durată care să facă aluzie la literatura epică clasică. Milton folosește aceste structuri lungi de propoziții pentru a susține simbolurile epice pe care le folosește pentru a descrie personajele și locurile "Paradise Lost". Epic similes sunt comparații lungi utilizate pentru a face o descriere mai viu. Un exemplu de simbol epic în "Paradisul pierdut" este atunci când Milton compară corpurile îngerilor căzuți în iad cu frunzele toamnei care plutesc în râurile și râurile orașului italian Vallombroso.
