Unele dintre exemplele de prefigurare din "Frankenstein" ale lui Mary Shelley includ folosirea cuvintele soarta și omenul de mai multe ori în timpul povestirii. Un alt exemplu de prefigurare este atunci când autorul se referă la caracterul Clerval în timpul trecut, care prefigurează moartea lui.
Autorul folosește prefigurarea în tot romanul și acesta include metaforele și simbolurile folosite pentru a prezice moartea ulterioară a lui Victor. Frankenstein nu îl ucide pe Victor, dar Shelley îi face o idee când scrie: "Am fost posedat de un fel de coșmar. Am simțit înțelesul răpitorului în gâtul meu și nu m-am putut elibera de el. "
