Cele trei tipuri de selecție naturală sunt selecția direcțională, selecția perturbatoare și selecția stabilizatoare. Selecția naturală este atunci când organismele se adaptează la mediul înconjurător și transmit aceste adaptări copiilor lor atunci când cresc. Cei care nu sunt capabili să se adapteze mor înainte de reproducere, punând capăt trăsăturilor nefavorabile.
În selecția direcțională, o valoare extremă este favorizată peste cealaltă extremă sau medie. De exemplu, animalele mai rapide supraviețuiesc animalelor mai lenești, uciși cu ușurință de prădători sau de vânători. În selecția distructivă, media este selectată împotriva unei populații. De exemplu, în regiunile rurale supraviețuiesc molii de culoare deschisă, în timp ce în zonele industriale supraviețuiesc molii de culoare închisă. Moliile colorate sunt ușor de văzut în ambele zone, astfel încât foarte puține dintre ele supraviețuiesc.
În stabilizarea selecției, media este favorizată. De exemplu, bebelușii umani cu greutate medie la naștere au șanse mai mari de a supraviețui decât copiii care sunt prea mari sau prea mici.
