Cele cinci obiective economice majore sunt ocuparea deplină a forței de muncă, creșterea economică, eficiența, stabilitatea și echitatea și sunt împărțite în ambele obiective macroeconomice și microeconomice. În ceea ce privește spectrul macroeconomic, se fac politici pentru a atinge creșterea economică, stabilitatea și ocuparea integrală a forței de muncă. Pentru microeconomie, deciziile și politicile sunt conduse spre atingerea eficienței și echității. În ansamblu, comportamentul societății urmărește atingerea celor cinci obiective economice.
La nivel local și industrial, cele două obiective microeconomice determină deciziile de afaceri și politicile de piață. Scopul eficienței este explicat de o situație în care societatea este capabilă să utilizeze resursele disponibile pentru a atinge nivelul maxim de satisfacție. La o eficiență maximă, nicio modificare a alocării resurselor nu va spori în continuare satisfacția societății. Echitatea, pe de altă parte, indică o stare în care averea și veniturile sunt distribuite în mod echitabil. Definiția exactă a echității poate diferi într-o anumită măsură în funcție de ideologia politică a individului.
La nivel macroeconomic, obiectivul ocupării totale a forței de muncă se realizează atunci când resursele disponibile sunt utilizate pentru a produce servicii și bunuri. La ocuparea integrală a forței de muncă, se evită deficitul, deoarece toată producția este orientată spre satisfacerea maximă a nevoilor. Ca obiectiv economic, stabilitatea este atinsă atunci când există fluctuații minime în toate variabilele pieței, cum ar fi producția, prețurile și ocuparea forței de muncă, pentru a evita recesiunea sau inflația. În cele din urmă, creșterea economică se referă la o creștere a capacității economiei ca întreg de a furniza servicii și bunuri, sporind astfel nivelurile de satisfacție în societate.
