Traficul de droguri este în cele din urmă alimentat de principiul economic al ofertei și al cererii într-o lume în care există o mare cerere de substanțe ilicite care nu pot fi obținute prin orice mijloace legale. Cu sume mari de bani care trebuie făcute, traficanții continuă să își miște produsele, sporind astfel puterea lor.
Cresterea cheltuielilor de executare a drogurilor si a personalului au avut un efect foarte mic asupra comerțului cu droguri. Începând cu anii 1990, responsabilii politici, în special cei din agricultură și statele în tranziție, au vorbit împotriva interzicerii substanțelor ilicite. Mulți cercetători consideră că o nouă paradigmă a politicii de droguri, înrădăcinată în dezincriminare, ar putea să-i îngrădească pe traficanții de droguri, așa cum a făcut-o și pentru bootleggeri după terminarea interdicției de alcool din Statele Unite. Principala descurajare a acestui mod de acțiune este că legalizarea acestor substanțe ar putea fi percepută ca fiind aprobarea utilizării acestora.
