Epoca victoriană în literatură este marcată de o schimbare a atitudinii poeților de la relaxat la realism, precum și de o schimbare în popularitate de la poezie la romane. Romanele au primit titlul de o formă de artă și atât poezii, cât și romane care se confruntă cu conflicte sociale.
Epoca literară victoriană a variat de la aproximativ 1830 la 1900, deoarece începutul și sfârșitul ei nu au cunoscut o desființare completă din epoca romantică anterioară sau după perioada modernismului. Artiștii în prim plan și demisul perioadei sunt aproape indistinguizabili de cei din epocile limitrofe. Poezia a rămas populară la început, iar natura artei a abordat în mod conștient nedreptățile sociale asociate cu creșterea industrializării, a tehnologiei și a inegalităților sociale generale.
Charles Dickens, cel mai proeminent scriitor al epocii victoriene, a realizat lucrări care evidențiază cel mai important aspect al literaturii perioadei: accentul pus pe construcțiile sociale care au nevoie de reformă. "Arta" literaturii nu se mai limita la introversiune și reflecție; onoarea a fost atribuită celor care au contribuit la schimbare. Cele mai frecvent vizate probleme sociale includ inegalitatea de gen, lipsa fără precedent a bogăției între clase și munca copiilor.Seria de publicații din reviste a deschis calea pentru publicarea și popularitatea românilor întregi. Novelistii din epoca victoriană au încorporat aspecte ale poeziei în munca lor, câștigând forma de respect artistic. Producțiile lor, care prezintă situații sociale, conțin adesea subtilități complexe psihologice și de perspectivă.
